#InterviurileBGW: Florin Ivan, regizor și producător media: “Dacă nu mă jucam, probabil că eram mai bătrân mental cu niște ani”

Fie că e vorba de Workhorse, techthelead.com sau, cel mai nou proiect al său, ComedyStore.ro, Florin se distrează de minune dezvoltând conținut award-winning pentru diverse branduri, dar și pentru industria de gaming. Am povestit despre cum l-a fascinat internetul, încă de când l-a descoperit, în urmă cu mai bine de două decenii, despre bucuria de a împărți un Nintendo Switch cu cei doi băieți ai lui și despre trendurile viitorului în gaming.

Cum ai descoperit jocurile video? A fost un moment revelator când ai început să te joci?

Jocurile cred că le-am descoperit pe la jumătatea anilor ’90. Colegul meu de bancă avea o copie de consolă, Atari, și mă tot duceam pe la el și ne jucam Space Invaders și multe alte jocuri pe care nici nu le mai știu. Apoi mă jucam pe HC 90 și HC 2000 și după am reușit să îi conving pe ai mei, într-un final, să îmi cumpere un CIP 03. Mă fascina mai mult codatul decât jucatul în sine. Învățasem limbajul BASIC S, compuneam muzică și desenam din linii de cod. Mă atrăgea efectiv tehnologia. Jocurile au fost collaterals, parte din ecosistem, din lumea pe care o descopeream. Pe vremea aia stăteai o groază de timp să încarci un joc de pe casetă audio sau dischetă dacă aveai un HC 2000. Nici nu vorbesc încă despre un PC, nu văzusem.

Când am dat de internet voiam să am un site, să am o prezență online, să scriu tâmpenii și așa am învățat să codez, vrând, nevrând, un pic mai avansat. Nu puteai să fii pe internet dacă nu știai să îți faci un site și asta m-a atras cel mai mult la computer când l-am descoperit.

Ce joc ți-a plăcut cel mai mult? 

Probabil seria God of War de pe PlayStation, unde mi-a plăcut întotdeauna să smash things with Kratos pentru că era și ca o refulare.

Mă joc action adventure, mai mult experiențe single player, cu poveste, cu puține ore de joc. Jocurile prea lungi le încep și le termin, poate într-un an. În momentul ăsta m-am apucat de vreo trei jocuri și nu am terminat nici unul dintre ele. Toate trei îmi plac, dar nu am destul timp.

Când găsești timp să te joci?

Mă joc noaptea sau în weekend. Am un grup de oameni de vârsta mea, peste 30, poate chiar peste 40, și ne mai jucăm online diverse jocuri. Ei în grup se mai joacă shootere sau sport games, dar eu nu sunt neapărat fan. Dacă se face un playlist de GTA sunt primul acolo, prezent. În general, vineri seară, după ce culcăm copiii, ne jucăm până la 2, 3, 4. Înainte să se nască băiatul meu cel mare nu prea jucam online, apoi am fost pe tura de noapte cât timp soția mea se odihnea, iar eu, ca să îi pot da biberonul la ora 3, mă jucam cu băieții. Uneori prindeam chiar și biberonul de la ora 6.

Acum am luat un Nintendo Switch și mă joc Super Mario Odyssey și Luigi’s Mansion 3. Fiind handheld mă pot juca în pauza de la filmări și cred că o să mă joc mai mult.

Cum crezi că au contribuit jocurile la dezvoltarea ta?

Dacă nu mă jucam probabil că eram mai bătrân mental cu niște ani. Cred că jocurile m-au ținut tânăr și proaspăt.

Ai prins epoca internet cafe-urilor? Ce amintiri ai de acolo?

Culmea, internetul nu l-am descoperit în internet cafe, ci la o ediție de CERF cred că am dat prima oară de net, prin ’96, ’97.

Apoi evident că am trecut prin etapa de internet café-uri. Cănd am făcut primul site, nici nu aveam calculator acasă, i-am dat publish de la o sală de net. L-am scris la un prieten care nu avea internet. Îmi luam pe dischetă manuale, tutoriale, cărți, how-to-uri. Mergeam la prieteni acasă, apoi testam la internet café-uri și publicam pe internet paginile să văd cum arată. Așa am descoperit și jocurile. Se juca lumea pe la sălile pe unde mergeam Counter Strike 1.6. Asta cred că era atunci. Alții jucau Diablo. Mai băgam câte o fisă și acolo, mai un Need for Speed.

Cu cine te jucai când erai mic? Ai legat prietenii care să reziste în timp?

Pe prietenii cu care mă joc acum îi știu din medii diverse. Cu cei cu care mă jucam când eram adolescent, sunt încă prieten. Cu unii am făcut business-uri împreună, cu alții lucrez. Obișnuiam să fiu o fire introvertită și m-a ajutat pe partea de dezvoltare socială toată interacțiunea din mediul virtual. În jocuri, pe MIRC sau când faceam site-uri am adunat o comunitate drăguță, asta era pe la finalul anilor ‘90, începutul anilor 2000. De acolo mi-am făcut o grămadă de prieteni și cu unii dintre ei mă joc și acum. Nici nu știam termenul de comunitate. Aveam un forum, unde ne întâlneam și povesteam pe diverse teme.

Ce impact are pasiunea ta pentru gaming asupra viziunii tale de regizor și producător media?

Jocurile m-au ajutat să îmi dezvolt foarte tare imaginația. Nu pot să îmi dau seama cum ar fi arătat viața mea acum dacă nu m-aș fi jucat. Am fost atras de tot ce înseamnă tehnologie încă de când eram copil. Cumva de la tata. Când aveam 10 ani, el avea cameră video. La 11 ani am produs primul meu scurt-metraj, pe VHS, cu colegii de școală și frații mei. Nu știam că o să ajung să fac asta. Am trecut de la etapa de programator, la antreprenor în zona de online și am ajuns să fac ceea ce fac acum. Toate vin de acolo. Tot ce avea butoane, mă fascina. Nici nu știam că există jocurile, dar când le-am descoperit, le-am luat ca pe o formă de divertisment și, introvert cum eram, probabil îmi plăcea puțin și evadarea asta în lumea virtuală.

E vreun joc pe care îl aștepți cu inima la gură?

Pe timpuri așteptam, cum apărea un joc nou, exclusivitățile Sony, în general. Acum nu aș putea spune că mai aștept neapărat un joc. Poate că da, GTA6, care probabil nu o să se întâmple prea curând pentru că GTA5 încă funcționează de 8+ ani. Aștept GTA5 pentru varianta de PS5, încă nu e disponibilă.

PS5 si Bean – o campanie realizată de Florin și și echipa sa

Consola, PC sau mobile? Dacă ar fi să alegi o singură platformă, pe care ai alege-o și de ce?

Jocurile de mobile mi se par prea addictive, încearcă să te țină mult prea mult în poveste. Sunt cu slow development. Am mai încercat jocuri de strategie sau de gestionare a resurselor și ajungi să plătești să se întâmple lucrurile mai repede, ceea ce nu mai vreau să fac. Am făcut-o din dorința de a nu aștepta, cu Apple pay, imediat, e foarte ușor să îți ia banii. Așa că fug de jocurile cu micro tranzacții, fug de jocurile foarte lungi, prefer o experiență single player de 7, 8, 10, 15 ore, văd povestea, am parte de puțină acțiune, refulez un pic.

În schimb, când vine vorba de Playstation, Xbox, sunt un hoarder, am toate consolele. Nu mă joc atât de mult pe câte jocuri și device-uri am. Mai nou am luat un Nintendo Switch, chiar anul ăsta, pentru copii.

Sunt foarte multe platforme care încearcă să ofere noi moduri de expresie, cloud gaming, VR, AR. Cum vezi tu viitorul gaming-ului?
Încerc să fiu in the loop cu ce se întâmplă și Techthelead.com mă ajută să fiu atent la tot ce se petrece în lume. Nu pot să zic că nu mă sperie. Îl văd pe Paul, pe fiul meu cel mic și cred că o să fie addicted to Metavers și de ceea ce se preconizează a fi Metaversul. Nu cred că o să fie o adopție în masă, dar copiii mei vor avea posibilitatea să testeze așa cum și eu le-am testat pe toate. Însă pentru moment, nu le-aș da voie la VR. Mă sperie chiar și pe mine puțin VR-ul. Pare ceva care te ține și mă tem că dacă îmi place, o să petrec timpul pe care nu îl am acolo. Îmi place ideea, am creat conținut video de VR, chiar suntem primii din România care am făcut asta în urmă cu 6, 7 ani, pentru branduri. Atunci părea că e a bubble, au fost așa niște gimmick-uri, dar iată, 7 ani mai târziu se discută și se discută din ce în ce mai serios. Încă nu am un headset VR, nu am investit, nu mă atrage personal, ți-am zis și de ce, mi-e un pic teamă.

Cloud gaming-ul mi se pare the next big thing și am testat deja, mi se pare fascinant că poți să te joci cu orice device de oriunde ai internet ca și cum ai avea acel computer de mii de euro.

Cum le prezenți tu copiilor tăi universul de gaming?

Dacă ai știi ce mă joc acum, ai zice că am dat în mintea copiilor. Am 2 băieți, unul de aproape 7 ani și unul de 4 ani și evident că mă joc cu ei pe PlayStation stuff for kids: SackBoy, Little Big Planet.

Prin prisma job-ului de acum m-am implicat inclusiv în campanii de responsabilizare. Ăsta e motivul pentru care mă joc GTA noaptea pentru că m-au mai văzut copiii jucându-mă și le-am văzut reacțiile când m-au văzut furând mașini. E bine să le dai copiilor să se joace, dar cred că totuși controlul pe care părinții îl exercită asupra conținutului pe care care copiii îl consumă, e foarte important. Nu știi cum impactează un creieraș în dezvoltare un shooter sau orice alt joc violent. E o discuție și știu că sunt oameni care încă văd jocurile ca pe ceva negativ și nu îmbrățișează violența. Eu cred că nu e bine să le dai copiilor încă de mici acces la astfel de conținut. Încerc să le fac o selecție atent aleasă de jocuri potrivite pentru vârsta lor și pentru etapa de dezvoltare în care sunt. Le dau puzzle-uri, le dau jocuri foarte prietenoase, colorate care să îi determine să își depășească limitele. Chiar și joculețele cum e Super Mario sau SackBoy au niște puzzle-uri care mă pun și pe mine în dificultate. Eu îl știu pe Mario pe care îl știm cu toții, de când eram mici. Acum îmi par mai grele jocurile, pentru ei însă e doar întrebarea: Tati, dar tu mai știi să te joci?

Despre jocuri video cu Bobonete – un video realizat de Florin și echipa sa